SIGNORIE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în Evul Mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în Evul Mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.