show s. n. (cuv. engl.; spect.) Tip de spectacol de varietăți, muzică ușoară, susținut de un singur actor/cântăreț sau de o formație ◊ „O comună olandeză [...] numărând vreo 6500 locuitori, și-a construit prin «autofinanțare» un studio de televiziune. Programul [...] neglijează meciurile echipei Ajax și show-urile lui R.C. în favoarea spectacolelor de păpuși, a emisiunilor de informații locale de politică.” Cont. 22 III 74 p. 10. ◊ „În Japonia a avut loc ceea ce pare să fie unul din cele mai lungi programe TV din lume: un «show» care a durat 25 de ore!” R.l. 15 IV 75 p. 6. ◊ „Cel mai atractiv show vizionat până acum la noi – cel al formației Omega.” Săpt. 16 V 75 p. 7. ◊ „Un show cu formația ABBA și alte recitaluri ale unor interpreți cunoscuți.” Cont. 31 VIII 79 p. 8. ◊ „A rămas fascinația [...] feluritelor «show»-uri [...]” Sc. 6 IV 84 p. 4; v. și 31 VII 75 p. 4; v. și telenoapte (1971), surclasa [pron. șou] (cf. fr. show; PR 1954; DEX, DN3)