shogun s. m. (cuv. jap.) La origine, cuvântul desemna casta dictatorilor militari japonezi dintre secolele XII-XIX, care au constituit adevărate dinastii; autohtonizat, termenul desemnează un șef, boss al unei organizații criminale ◊ „[...] dl. C.M., zis Shogunul, a fost învoit, părăsind arestul poliției, pentru a participa la funeraliile mamei sale.” R.l. 14 II 94 p. 16. ◊ „Shogunul se destăinuie” R.l. 26 II 94 p. 16; v. și 17, 18 II 94 p. 1 [pron. și scris și șogun](DN3 – cuvânt larg difuzat de la începutul anilor ’90 mulțumită unei cărți și unor ecranizări)