sgubilit(ic), -ă adj. (arg. elevilor, peior.) ◊ „Sgubilitic, excentric, deosebit printr-o comportare proprie, ciudată. Termenul, prin structura sa fonetică și accentuală, trimite la paralitic etc., cu utilizare hazlie evidentă.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „Niște zgubiliți” R.lit. 35/96 p. 18 [scris și zgubilitic] (C. Lupu în SCL 6/82 p. 505)