O definiție pentru sgubilitic zgubilitic zgubilit sgubilit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sgubilít(ic), -ă adj. (arg. elevilor, peior.) ◊ Sgubilitic, excentric, deosebit printr-o comportare proprie, ciudată. Termenul, prin structura sa fonetică și accentuală, trimite la paralitic etc., cu utilizare hazlie evidentă.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „Niște zgubiliți R.lit. 35/96 p. 18 [scris și zgubilitic] (C. Lupu în SCL 6/82 p. 505)

Intrare: sgubilitic
sgubilitic adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sgubilitic
  • sgubiliticul
  • sgubiliticu‑
  • sgubilitică
  • sgubilitica
plural
  • sgubilitici
  • sgubiliticii
  • sgubilitice
  • sgubiliticele
genitiv-dativ singular
  • sgubilitic
  • sgubiliticului
  • sgubilitice
  • sgubiliticei
plural
  • sgubilitici
  • sgubiliticilor
  • sgubilitice
  • sgubiliticelor
vocativ singular
plural
zgubilitic adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgubilitic
  • zgubiliticul
  • zgubiliticu‑
  • zgubilitică
  • zgubilitica
plural
  • zgubilitici
  • zgubiliticii
  • zgubilitice
  • zgubiliticele
genitiv-dativ singular
  • zgubilitic
  • zgubiliticului
  • zgubilitice
  • zgubiliticei
plural
  • zgubilitici
  • zgubiliticilor
  • zgubilitice
  • zgubiliticelor
vocativ singular
plural
zgubilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgubilit
  • zgubilitul
  • zgubilitu‑
  • zgubili
  • zgubilita
plural
  • zgubiliți
  • zgubiliții
  • zgubilite
  • zgubilitele
genitiv-dativ singular
  • zgubilit
  • zgubilitului
  • zgubilite
  • zgubilitei
plural
  • zgubiliți
  • zgubiliților
  • zgubilite
  • zgubilitelor
vocativ singular
plural
sgubilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sgubilit
  • sgubilitul
  • sgubilitu‑
  • sgubili
  • sgubilita
plural
  • sgubiliți
  • sgubiliții
  • sgubilite
  • sgubilitele
genitiv-dativ singular
  • sgubilit
  • sgubilitului
  • sgubilite
  • sgubilitei
plural
  • sgubiliți
  • sgubiliților
  • sgubilite
  • sgubilitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)