SFÎRÎIT¹ s. n. Faptul de a sfîrîi; zgomotul produs de arderea unei materii grase, de bîzîitul insectelor, de bătaia rapidă a aripilor etc. V. sfîrîială. Se liniștiră toți; numai sfîrîitul molcomit al lămpilor se mai auzea. MIHALE, O. 218. Un fel de țînțar mare, care... produce numai un fel de sfîrîit din aripi. MARIAN, INS. 328.