SFÎRLOGI, sfîrlogesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vigoarea, vlaga, a se usca, a se chirci. În vara aceea s-a sfîrlogit iarba, dogorită de-o arșiță uscată. C. PETRESCU, R. DR. 150. ◊ Fig. Lipan se sfîrlogea pe banchetă, căutînd un pretext să evadeze pe culoar. C. PETRESCU, C. V. 15.