sfârșitor s. m. Răufăcător care distruge totul ◊ „[...] camera închiriată de Grupul «Divertis» [...] a fost vizitată [...] de o echipă profesionistă comandată. «Sfârșitorii» [...] au furat aparatură în valoare de peste 2500 dolari. La plecare, ce nu au putut lua, au distrus, dând foc.” R.l. 21 I 93 p. 1 (din sfârși + tor)