Definiția cu ID-ul 507931:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sfincter (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.