Definiția cu ID-ul 942867:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÉRĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață; obiect care are aproximativ această formă (v. glob). ♦ (Rar) Glob terestru. Și spun că cu nimereală Ț-au dat... lăcașul pe a sferei rotunzeală. CONACHI, P. 261. 2- (Adesea la pl.) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii. Cînd eram pilot... pîndeam să surprind armonia sferelor cerești în mișcare. CAMIL PETRESCU, T. II 187. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. EMINESCU, O. I 170. Chiar în acele sfere care au ceresc nume... amorul domnește ca aerul în lume. ALEXANDRESCU, P. 43. 3. Fig. Cercul, domeniul, limitele în cadrul cărora există sau se desfășoară o acțiune. [Cuvîntul «arbore»] împarte sfera de răspîndire cu «copac», cu «pom», iar în Transilvania și cu «lemn». GRAUR, F. L. 19. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. Voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 425. ◊ Sferă de influență = întindere, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. Sferă de influență economică. ♦ Mediu în care trăiește cineva. Neera și Horațiu au dreptul de a face În sfera lor înaltă oricare pas le place. ALECSANDRI, T. II 211. Zoița... este o ființă care s-au aruncat afară din sfera ei, prin ambiția ce are de a fi cocoană. RUSSO, S. 7. 4. (În logică, numai în expr.) Sfera noțiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esențiale ale noțiunii. – Pl. și: (învechit) sferi (ALECSANDRI, P. III 102, CONACHI, P. 268).