Definiția cu ID-ul 942953:

Explicative DEX

SFÎR interj. (Adesea cu sunetul «r» prelungit) Onomatopee care redă zgomotul produs de zborul brusc al unei păsări, de torsul pisicii, de un obiect care se învîrtește repede sau e aruncat cu putere în aer etc. Fusele începură a se-nvîrti sfîrr! sfîrr! SANDU-ALDEA, U. P. 205. Pisica, sfîrr, sfîr, închidea pleoapele leneș și nepăsător. DELAVRANCEA, H. TUD. 33. Apucă un ciucălău și face sfîrr cu el după dînsul. SBIERA, P. 215. [Radu e] o vîrtelniță care face sfîrr... și alt nimic. ALECSANDRI, T. 1237.