sfârtoc, ~oacă [At: CV 1951, nr. 5, 26 / V: ~rțoagă sf / Pl: ~oace / E: sfert + -oc] (Reg) 1 sn Rest sau fragment dintr-un întreg. 2 sn Bucată mică de pământ. 3 sf (Reg) Pământ rămas necultivat și nefolosit.

sfârțoagă sf vz sfârtoc^[1] corectat(ă)

sfârtoc, -oacă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) rest sau fragment dintr-un întreg. 2. (s.n.) bucată mică de pământ. 3. pământ rămas necultivat și nefolosit.