seton sm [At: LUCACI, M. 121/16 / Pl: ~oane / E: fr séton] 1 Meșă de vată, de tifon, de pânză etc. care se utiliza în diferite forme de ulcerații (mai ales la animale) pentru a obține o drenare continuă. 2 Procedeu terapeutic care consta în folosirea unui seton (1).

SETON s.n. Rană superficială provocată de o armă albă sau de un glonte, care afectează numai pielea. [< fr. séton].

SETON s. n. rană superficială provocată de o armă albă sau de un glonte, care afectează numai pielea. (< fr. séton)

SETON, Ernest Thompson (1860-1946), scriitor și pictor animalier canadian de limbă engleză. „Soarta animalelor sălbatice”, „Viețile celor vânați” și „Cartea pădurii” sunt lucrări pline de interes, ilustrate cu desene marginale executate de autor.

SETON-WATSON [sí:tn-uɔtsn], Robert William (1879-1951), istoric britanic. Prof. univ. la Londra. Specialist în istoria Europei Centrale și de Sud-Est. A susținut cauza unității politice a românilor („Istoria românilor”). M. de onoare al Acad. Române (1923).

seton, setoane, s.n. (înv.) meșă de vată, de tifon, de pânză etc. care se utiliza în diferite forme de ulcerații (mai ales la animale), pentru a obține o drenare continuă; procedeu terapeutic care consta în folosirea unei asemenea meșe.