2 definiții pentru senescent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SENESCENT, -Ă adj. (despre țesuturi, organism) în stare de senescență. (< fr. sénescent)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
senescent adj. m., pl. senescenți; f. sg. senescentă, pl. senescente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: senescent
senescent adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
senescent, senescentăadjectiv
- 1. (Despre țesuturi, organism) În stare de senescență. MDN '00
etimologie:
- sénescent MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.