senaj s. n. (zool.) ◊ „Inutil să apelați la dicționare! Cuvântul senaj – un termen folosit în prezent tot mai mult în practica zootehnică – n-a fost încă preluat de lingvistică. În fond este vorba de un nutreț conservat printr-o metodă nouă, care constă în însilozarea plantelor verzi la umiditate redusă (5060 la sută) fără să se adauge substanțe ce stimulează fermentația lactică.” R.l. 6 VI 74 p. 3

ȘENAJ s. n. 1. armătură metalică destinată a împiedica depărtarea construcțiilor de zidărie. ◊ tirant între ziduri. 2. operația de plasare a acestei armături; ancorare, îmbinare, fixare. (< fr. chaînage)

șenaj s. n., pl. șenaje