SEMNIFICANT s. m. (după fr. signifiant): aspectul fonic al semnului lingvistic, prin care acesta se manifestă; tranșă sau secvență sonoră proprie semnului lingvistic, care intră într-un raport de interdependență cu semnificația (cu semnificatul) acestuia. În teoria gramaticii generative îi corespunde structura de suprafață. El este alcătuit din foneme (unități rezultate din cea de-a doua articulare) și este notat între bare oblice. Astfel, în cuvântul pace, s. /p-a-c-e-/ se află într-un raport de interdependență cu semnificatul (semnificația) „pace”. Totalitatea s. dintr-o limbă constituie planul expresiei. Între expresie și conținut există un raport de interdependență (v. expresie, conținut, semnificat și intercondiționare).