SEMIDEȘÉRT (< semi- + deșert) s. n. Tip de mediu caracterizat printr-un deficit pronunțat de umiditate, determinat de cantitatea redusă de precipitații și evapotranspirație intensă. Vegetația, reprezentată de specii xerofile de arbuști, subarbuști, plante suculente sau ierburi este dispersată relativ uniform pe suprafața terenului, dar gradul de acoperire este scăzut (în general între 20 și 50%) prezintă diferențe foarte mari de la o regiune la alta. În zona temperată face de obicei trecerea de la stepă, respectiv preerie sau pampas, la deșert, iar în zona tropicală de la savane sau păduri xerofile la deșert, dar tranziția este difuză, limite fiind adesea greu de trasat. Ocupă suprafețe mari în Asia Centrală (îndeosebi îm Kazahstan și Mongolia), în regiunea aralo-caspică, în V Americii de N, Africa și Australia.