Definiția cu ID-ul 790926:
Explicative DEX
seleáf (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. ar. silah, arme, de unde și alb. sileah, bg. seleah, sileah, sileaf, sîrb. silah. V. silictar). Vechĭ. Cingătoare lată în care se purtau armele (pumnale, pistoale). – Și sileaf, sileah, sileap.