SEÍSMIC, -Ă, (< fr.) adj. Care se referă la seisme, care aparțime seimelor. ♦ Unde s. = unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii artificiale. Stație s. ◊ clădire în care este instalată aparatură complexă pentru înregistrarea undelor seimice. Regiune s. = regiune în care se produc frecvent cutremure de pământ; reprezintă zone mobile ale scoarței terestre, în care se produc deplasări bruște ale diverselor blocuri ale scoarței în lungul unor fracturi; sunt în general arii unde au avut loc mișcări orogenice recente și în care se întâlnesc frecvent și vulcani activi. Cele mai s. zone sunt brâurile Pacific, Mediteranean, Atlantic de Mijloc și African de E. Scară s. = unitate de clasificare a cutremurelor de pământ divizată în categorii sau grade de intensitate, după puterea cu care se manifestă și după efectele pe care le au asupra scoarței terestre și asupra construcțiilor. Seismologii G. Mercalli și C. Richter au întocmit asemenea scări seismologice. Prospecțiuni s. (și subst. f.) = seismometrie.