SEIM s.n. (Mold.) Sfat, divan (din Polonia). Au trimes Ștefan-Vodă solii sei la craiul leșesc la săim. URECHE. Fiind leșii adunați la Varșav, la seimu, și strînși de grije. NCL II, 296. Leșii iarăși au făcut săim la mai și așe au priimit pre Frederic. NECULCE; cf. M. COSTIN. Etimologie: pol. sejm.