Definiția cu ID-ul 427415:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
seghincă, seghinci și seghince, s.f. (reg.) 1. instrument primitiv de pescuit, alcătuit dintr-un par lung de lemn, în vârful căruia se află o suliță în patru muchii, ascuțită la vârf; ostie. 2. mai cu care pescarii sparg gheața, să facă copci.