secău, -ăie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fără miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secăciu, secățiu. 2. (despre vite; în forma: secâu) slab. 3. (despre fructe) care este neplăcut la gust, searbăd, astringent; înecăcios.