sectator, ~oare smf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~tăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr sectateur] (Asr) Persoană care împărtășește opiniile unui filozof, credințele unei secte religioase.

sectator m. cel ce profesează opiniunile unui filozof, ale unui cap de sectă.

*sectatór, -oáre s. (lat sectator, d. sectari, sequi, a urma). Partizan declarat al uneĭ secte filosofice sau religioase: sectatoriĭ luĭ Ariŭ.

sectator, sectatoare, s.m. și f. (înv.) persoană care împărtășește opiniile uni filozof, unui învățat, credințele unei secte religioase.