SECIUI vb. (Mold.) A tăia, a reteza, a prăvăli (copaci, păduri). Pre la codrul Cosminului să treacă se temea de țerani, înțelegînd de dînșii să nu săciuiască pădurea asupra lor. URECHE. Au trimes înainte să săciuiască pădurea. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: seci + suf. -ui. Vezi și seci.