séchereș, sechereși, (secherâș), s.m. (reg.) Căruțaș, vizitiu; cociș: „...s-au legat (...) cu 30 de sloți v., dela cormanîși și secherîși, strînși supt păstoria lui Vasilie Volosan...” (Bârlea, 1909: 193). (Maram., Chioar). ■ (onom.) Sechereș, poreclă în Dumbrăvița. – Din magh. szekeres „căruțaș” (Bârlea, 1909; MDA).