4 definiții pentru sebastocrator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sebastocrator sm [At: XENOPOL, I. R. II, 218 / Pl: ~i / E: ngr σεβαστοκρατωρ] Titlu bizantin care urma după cel de împărat, dat, de obicei, persoanelor care făcea parte din familia domnitoare.
sevastocrator[1] sm vz sebastocrator
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sebastocrator, sebastocratori, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; august.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sevastocrator, sevastocratori, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; sebastocrator.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sebastocrator
sebastocrator substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)