scălmâná, scalmăn, (scărmăna), v.t. 1. A smulge fulgii penelor: „Om mere în șezătoare la scălmânat de pene” (Crâncău, 2013). 2. A răsfira lâna. 3. A bate pe cineva: „...ceia umflați în pene și cu mărgele roșii îl scarmănă cu ghearele și clonțu...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). – Lat. *excarminare (Pușcariu, CDDE, după DER).