SCÂRȚÂITOR, -OARE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit¹; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit². 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i. – Var.: scârțiitor, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor.