SCUTURĂTOARE, (1, 2) scuturători, (3) scuturătoare, s. f. 1. Cutie în care curg grăunțele din coșul morii și ale cărei mișcări reglează căderea lor între pietre; teica morii. 2. Măturică de pene cu care se scutură praful. Îl pufuiește, pentru colb, cu scuturătoarea făcută din pene. GÎRLEANU, la CADE. 3. (Rar) Scrumieră. Umplea văzduhul de fum, și scuturătoarele de capete de țigări. D. ZAMFIRESCU, R. 130.