7 definiții pentru scura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scura1 vt [At: PSALT. 98 / Pzi: scur / E: ml excurare] (Înv; Bis) 1 A curăța (17). 2 A mântui.

1) scur, a -á v. tr. (lat. ex-cûrare, d. cûrare, a curăța: vit. scurare, pv. sp. escurar, fr. ecurer. V. curat). Vechĭ. (Ps. Sch. 50, 4). Curăț, purific.

2) scur (mă), a -á v. refl. (d. a cura, lat. ex-côlare, a strecura. V. cur 1, strecor). Olt. Ban. Serbia. Mă scurg: i s’a scurat ochiu. Mă usuc, mă zvîntez: pămîntu se scură de vînt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURÁ vb. v. izbăvi, mântui, purifica, răscumpăra, salva.

scura vb. v. IZBĂVI. MÎNTUI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scurá2, scur, vb. I (reg.) a scurge (un lichid).

Intrare: scura
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scura
  • scurare
  • scurat
  • scuratu‑
  • scurând
  • scurându‑
singular plural
  • scu
  • scurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scur
(să)
  • scur
  • scuram
  • scurai
  • scurasem
a II-a (tu)
  • scuri
(să)
  • scuri
  • scurai
  • scurași
  • scuraseși
a III-a (el, ea)
  • scu
(să)
  • scure
  • scura
  • scură
  • scurase
plural I (noi)
  • scurăm
(să)
  • scurăm
  • scuram
  • scurarăm
  • scuraserăm
  • scurasem
a II-a (voi)
  • scurați
(să)
  • scurați
  • scurați
  • scurarăți
  • scuraserăți
  • scuraseți
a III-a (ei, ele)
  • scu
(să)
  • scure
  • scurau
  • scura
  • scuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)