opțiuni

6 definiții pentru scura

Explicative DEX

scura1 vt [At: PSALT. 98 / Pzi: scur / E: ml excurare] (Înv; Bis) 1 A curăța (17). 2 A mântui.

1) scur, a -á v. tr. (lat. ex-cûrare, d. cûrare, a curăța: vit. scurare, pv. sp. escurar, fr. ecurer. V. curat). Vechĭ. (Ps. Sch. 50, 4). Curăț, purific.

2) scur (mă), a -á v. refl. (d. a cura, lat. ex-côlare, a strecura. V. cur 1, strecor). Olt. Ban. Serbia. Mă scurg: i s’a scurat ochiu. Mă usuc, mă zvîntez: pămîntu se scură de vînt.

Sinonime

SCURA vb. v. izbăvi, mântui, purifica, răscumpăra, salva.

scura vb. v. IZBĂVI. MÎNTUI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA.

Regionalisme / arhaisme

scura2, scur, vb. I (reg.) a scurge (un lichid).

Intrare: scura
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scura
  • scurare
  • scurat
  • scuratu‑
  • scurând
  • scurându‑
 singular plural
  • scură
  • scurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scur
 (să)
  • scur
  • scuram
  • scurai
  • scurasem
a II-a (tu)
  • scuri
 (să)
  • scuri
  • scurai
  • scurași
  • scuraseși
a III-a (el, ea)
  • scură
 (să)
  • scure
  • scura
  • scură
  • scurase
plural I (noi)
  • scurăm
 (să)
  • scurăm
  • scuram
  • scurarăm
  • scuraserăm
  • scurasem
a II-a (voi)
  • scurați
 (să)
  • scurați
  • scurați
  • scurarăți
  • scuraserăți
  • scuraseți
a III-a (ei, ele)
  • scură
 (să)
  • scure
  • scurau
  • scurară
  • scuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)