2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scumpărare sf [At: PSALT. 111 / Pl: ~rări / E: scumpăra] 1 (Îvr) Răscumpărare (1). 2 (Înv) Salvare. 3 (înv) Eliberare (1). 4 (Înv) Răzbunare.

scumpăráre f. Vechĭ. Răscumpărare. Răzbunare.

scumpăra [At: CORESI, EV. 257 / V: ~up~, ~upera / Pzi: scumpăr / E: s- + cumpăra] 1 vt (Înv) A cumpăra (1). 2 vt (Spc; c. i. dreptul de concesiune acordat cuiva) A cumpăra de la posesor în schimbul unui preț convenit. 3 vt (Îvr) A procura (1). 4 vt (Îvr) A reda (1). 5 vt (Înv; c. i. prizonieri, robi sau ostatici) A răscumpăra (1). 6 vt (Îvr) A împrumuta (cu bani). 7 vt (Înv) A salva (1). 8-9 vtr (Spc) A (se) elibera (1-2). 10 vt (În textele religioase) A mântui. 11 vt (Îvr; îe) A-și ~ mânia A se răzbuna (1). corectată

răscúmpăr, a v. tr. (răs- și cumpăr). Cumpăr ĭar saŭ recapăt un lucru vîndut orĭ perdut: a răscumpăra o casă, un captiv. Scap de perzare: Hristos ĭ-a răscumpărat pe creștinĭ. Vechĭ. Răzbun: a răscumpăra pe cineva despre cineva (și intr.: să-șĭ răscumpere despre vrăjmaș). V. refl. Scap dînd banĭ: captivu s’a răscumpărat din mînile tîlharilor. – Vechĭ și scumpăr (trafichez) și descumpăr.

2) scúmpăr, a -á v. tr. (s- [lat. ex-] și cumpăr). Cod. Vor. 169, 3. Trafichez, precupesc. V. răscumpăr.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUMPĂRÁ vb. v. achiziționa, cumpăra, da, izbăvi, împrumuta, lua, mântui, procura, purifica, răscumpăra, salva, târgui.

scumpăra vb. v. ACHIZIȚIONA. CUMPĂRA. DA. IZBĂVI. ÎMPRUMUTA. LUA. MÎNTUI. PROCURA. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. TÎRGUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scumpăráre, scumpărări, s.f. (înv.) 1. răscumpărare. 2. scăpare, salvare; eliberare. 3. răzbunare.

Intrare: scumpărare
scumpărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scumpărare
  • scumpărarea
plural
  • scumpărări
  • scumpărările
genitiv-dativ singular
  • scumpărări
  • scumpărării
plural
  • scumpărări
  • scumpărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scumpăra
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scumpăra
  • scumpărare
  • scumpărat
  • scumpăratu‑
  • scumpărând
  • scumpărându‑
singular plural
  • scumpără
  • scumpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scumpăr
(să)
  • scumpăr
  • scumpăram
  • scumpărai
  • scumpărasem
a II-a (tu)
  • scumperi
(să)
  • scumperi
  • scumpărai
  • scumpărași
  • scumpăraseși
a III-a (el, ea)
  • scumpără
(să)
  • scumpere
  • scumpăra
  • scumpără
  • scumpărase
plural I (noi)
  • scumpărăm
(să)
  • scumpărăm
  • scumpăram
  • scumpărarăm
  • scumpăraserăm
  • scumpărasem
a II-a (voi)
  • scumpărați
(să)
  • scumpărați
  • scumpărați
  • scumpărarăți
  • scumpăraserăți
  • scumpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • scumpără
(să)
  • scumpere
  • scumpărau
  • scumpăra
  • scumpăraseră
scupăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)