SCULPTÚRĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Artă a reprezentării tridimensionale a imaginilor prin volume și suprafețe organizate în spațiu (v. basorelief, altorelief, ronde-bosse). După destinașia ei este: s. statuară, s. de postament, s. monumental-decorativă (subordonată arhitecturii). După materialul și tehnica folosită, s. poate fi modelată (în lut, ceară etc.), turnată (în metal după un tipar) sau cioplită (în piatră, lemn, os, fildeș etc.). Cunoscută încă din preistorie, s. a evoluat continuu, cunoscând o largă dezvoltare în Antic., în arta precolumbiană, în arta elenistică, bizantină, a Renașterii europene și apoi în cadrul școlilor moderne. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei epoci sau unui sculptor. 2. Operă aparținând sculpturii (1).