2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

sculi vt [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 105 / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A isprăvi.

Sinonime

SCULI vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

sculi vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

Regionalisme / arhaisme

sculi, sculesc, vb. IV (reg.) a isprăvi, a termina.

Intrare: sculi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sculi
  • sculire
  • sculit
  • sculitu‑
  • sculind
  • sculindu‑
singular plural
  • sculește
  • sculiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sculesc
(să)
  • sculesc
  • sculeam
  • sculii
  • sculisem
a II-a (tu)
  • sculești
(să)
  • sculești
  • sculeai
  • sculiși
  • sculiseși
a III-a (el, ea)
  • sculește
(să)
  • sculească
  • sculea
  • sculi
  • sculise
plural I (noi)
  • sculim
(să)
  • sculim
  • sculeam
  • sculirăm
  • sculiserăm
  • sculisem
a II-a (voi)
  • sculiți
(să)
  • sculiți
  • sculeați
  • sculirăți
  • sculiserăți
  • sculiseți
a III-a (ei, ele)
  • sculesc
(să)
  • sculească
  • sculeau
  • sculi
  • sculiseră
Intrare: sculit
sculit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculit
  • sculitul
  • sculitu‑
  • sculi
  • sculita
plural
  • sculiți
  • sculiții
  • sculite
  • sculitele
genitiv-dativ singular
  • sculit
  • sculitului
  • sculite
  • sculitei
plural
  • sculiți
  • sculiților
  • sculite
  • sculitelor
vocativ singular
plural
sculire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculire
  • sculirea
plural
  • sculiri
  • sculirile
genitiv-dativ singular
  • sculiri
  • sculirii
plural
  • sculiri
  • sculirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)