7 definiții pentru sculător


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCULĂTÓR s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

SCULĂTÓR s. v. deșteptător.

sculător s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

SCULĂTOÁRE s. v. bujorel, gemănariță, îndreptare, înviere, normalizare, poroinic, redresare, refacere, salep, sculare, untul-vacii.

sculătoare s. v. BUJOREL. GEMĂNARIȚĂ. ÎNDREPTARE. ÎNVIERE. NORMALIZARE. POROINIC. REDRESARE. REFACERE. SALEP. SCULARE. UNTUL-VACII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sculătór, sculătoáre, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc.

Intrare: sculător
sculător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculător
  • sculătorul
  • sculătoru‑
  • sculătoare
  • sculătoarea
plural
  • sculători
  • sculătorii
  • sculătoare
  • sculătoarele
genitiv-dativ singular
  • sculător
  • sculătorului
  • sculătoare
  • sculătoarei
plural
  • sculători
  • sculătorilor
  • sculătoare
  • sculătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)