6 definiții pentru sculățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sculățel, ~ea [At: CREANGĂ, O. 224 / Pl: ~ei, ~e / E: sculat + -el] (Reg) 1-2 smf, a (Cântec, melodie) care are ritm vioi. Si: (reg) sculățică (1-2) 3 a Indecent.

SCULĂȚÉL, -EÁ, sculăței, -le, adj. (Mold., despre cîntece) Care te face să te scoli la joc; săltăreț, vioi. Doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța... și alte cîntece sculățele ca aceste, de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82.

SCULĂȚÉL, -EÁ, sculăței, -ele, adj. (Reg., despre cântece, melodii) Săltăreț, vioi. – Din scula + suf. -ăț-el.

sculățel a. se zice de cântece la auzul cărora te scoli la joc: hori și alte cântece sculățele CR.

sculățél, -ícă adj. (d. sculat). Fam. Care te face să te scolĭ de pe caun și să dansezĭ: cîntec sculățel.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sculățél, sculățeá, sculățícă, adj. (reg.) 1. (despre cântece, melodii) săltăreț, vioi. 2. indecent.

Intrare: sculățel
sculățel adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculățel
  • sculățelul
  • sculățelu‑
  • sculățea
  • sculăți
  • sculățeaua
  • sculățica
plural
  • sculăței
  • sculățeii
  • sculățele
  • sculățelele
genitiv-dativ singular
  • sculățel
  • sculățelului
  • sculățele
  • sculățelei
plural
  • sculăței
  • sculățeilor
  • sculățele
  • sculățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sculățel

  • 1. regional (Despre cântece) Care te face să te scoli la joc.
    exemple
    • Doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța... și alte cîntece sculățele ca aceste, de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • scula + sufix -ăț-el.
    surse: DLRM