7 definiții pentru scrumi scruma scrumui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scrumi vt [At: PAMFILE, A. R. 259 / V: (pop) ~ma / Pzi: ~mesc / E: scrum] 1 A preface în scrum (1) Si: (pop) a scrumui. 2 (Îf scruma) A scutura scrumul de țigară.

SCRUMÍ, scrumesc, vb. IV. Refl. (Și în forma scrumui) A arde complet, a deveni scrum. Oile căzură jos, trupurile lor se scrumiră și nu se mai văzu nimic. VISSARION, B. 244. ◊ Tranz. (În contexte figurate) Te înțeleg, Sevastă! – urmă el apucînd amîndouă mînile fiicei sale. Și eu am fost aruncat în focul care te scrumuie pe tine. SLAVICI, N. II 18. – Variantă: scrumuí vb. IV.

SCRUMÍ, scrumesc, vb. IV. Refl. A arde complet, făcându-se scrum. – Din scrum.

scrumésc V. tr. Rar. Prefac în scrum. – Și -méz (P. P.) și scrúmuĭ saŭ -muĭésc (Trans.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scrumuí, scrúmui și scrumuiésc, vb. IV (pop.) a preface în scrum; a scrumi.

Intrare: scrumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrumi
  • scrumire
  • scrumit
  • scrumitu‑
  • scrumind
  • scrumindu‑
singular plural
  • scrumește
  • scrumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrumesc
(să)
  • scrumesc
  • scrumeam
  • scrumii
  • scrumisem
a II-a (tu)
  • scrumești
(să)
  • scrumești
  • scrumeai
  • scrumiși
  • scrumiseși
a III-a (el, ea)
  • scrumește
(să)
  • scrumească
  • scrumea
  • scrumi
  • scrumise
plural I (noi)
  • scrumim
(să)
  • scrumim
  • scrumeam
  • scrumirăm
  • scrumiserăm
  • scrumisem
a II-a (voi)
  • scrumiți
(să)
  • scrumiți
  • scrumeați
  • scrumirăți
  • scrumiserăți
  • scrumiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrumesc
(să)
  • scrumească
  • scrumeau
  • scrumi
  • scrumiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scruma
  • scrumare
  • scrumat
  • scrumatu‑
  • scrumând
  • scrumându‑
singular plural
  • scrumea
  • scrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrumez
(să)
  • scrumez
  • scrumam
  • scrumai
  • scrumasem
a II-a (tu)
  • scrumezi
(să)
  • scrumezi
  • scrumai
  • scrumași
  • scrumaseși
a III-a (el, ea)
  • scrumea
(să)
  • scrumeze
  • scruma
  • scrumă
  • scrumase
plural I (noi)
  • scrumăm
(să)
  • scrumăm
  • scrumam
  • scrumarăm
  • scrumaserăm
  • scrumasem
a II-a (voi)
  • scrumați
(să)
  • scrumați
  • scrumați
  • scrumarăți
  • scrumaserăți
  • scrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • scrumea
(să)
  • scrumeze
  • scrumau
  • scruma
  • scrumaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrumui
  • scrumuire
  • scrumuit
  • scrumuitu‑
  • scrumuind
  • scrumuindu‑
singular plural
  • scrumuiește
  • scrumuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrumuiesc
(să)
  • scrumuiesc
  • scrumuiam
  • scrumuii
  • scrumuisem
a II-a (tu)
  • scrumuiești
(să)
  • scrumuiești
  • scrumuiai
  • scrumuiși
  • scrumuiseși
a III-a (el, ea)
  • scrumuiește
(să)
  • scrumuiască
  • scrumuia
  • scrumui
  • scrumuise
plural I (noi)
  • scrumuim
(să)
  • scrumuim
  • scrumuiam
  • scrumuirăm
  • scrumuiserăm
  • scrumuisem
a II-a (voi)
  • scrumuiți
(să)
  • scrumuiți
  • scrumuiați
  • scrumuirăți
  • scrumuiserăți
  • scrumuiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrumuiesc
(să)
  • scrumuiască
  • scrumuiau
  • scrumui
  • scrumuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrumui
  • scrumuire
  • scrumuit
  • scrumuitu‑
  • scrumuind
  • scrumuindu‑
singular plural
  • scrumuie
  • scrumuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrumui
(să)
  • scrumui
  • scrumuiam
  • scrumuii
  • scrumuisem
a II-a (tu)
  • scrumui
(să)
  • scrumui
  • scrumuiai
  • scrumuiși
  • scrumuiseși
a III-a (el, ea)
  • scrumuie
(să)
  • scrumuie
  • scrumuia
  • scrumui
  • scrumuise
plural I (noi)
  • scrumuim
(să)
  • scrumuim
  • scrumuiam
  • scrumuirăm
  • scrumuiserăm
  • scrumuisem
a II-a (voi)
  • scrumuiți
(să)
  • scrumuiți
  • scrumuiați
  • scrumuirăți
  • scrumuiserăți
  • scrumuiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrumuie
(să)
  • scrumuie
  • scrumuiau
  • scrumui
  • scrumuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrumi scruma scrumui

  • 1. A arde complet, a deveni scrum.
    surse: DLRLC sinonime: arde attach_file 2 exemple
    exemple
    • Oile căzură jos, trupurile lor se scrumiră și nu se mai văzu nimic. VISSARION, B. 244.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Te înțeleg, Sevastă! – urmă el apucînd amîndouă mînile fiicei sale. Și eu am fost aruncat în focul care te scrumuie pe tine. SLAVICI, N. II 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • scrum
    surse: DLRM