SCRISOARE (de la a scrie < lat. scribere) Specie literară a prozei memorialistice. Scrisorile conțin confesiuni, aprecieri asupra vieții, a oamenilor și locurilor, presupunând însă un interlocutor. De aici derivă acel ritm sprinten de conversație al stilului epistolar, într-o formă familiară, agreabilă. Scrisoarea este folosită adesea și ca modalitate de expunere în structura unui roman, ca de exemplu romanul epistolar (ex. Noua Eloisă de J.J. Rousseau; Patul lui Procust de Camil Petrescu). În literatura universală, scriitori ca Voltaire (Scrisori filozofice), Fr. Schiller (Scrisori despre educația estetică a omului), R.M. Rilke (Scrisori către un tînăr poet) ș.a. au ilustrat acest gen, iar în literatura noastră C. Negruzzi (Negru pe alb), I. Ghica (Scrisori către V. Alecsandri). În cuprinsul unor asemenea scrieri se întîlnesc detalii care fixează o epocă, un tip, moravuri etc., deosebit de reliefate (ex. Fiziologia provințialului, de C. Negruzzi; Ciuma din vremea lui Caragea de I. Ghica; Vasile Porojan de V. Alecsandri). Scrisorile se interferează cu literatura în diferite moduri, devenind adesea adevărate schițe de moravuri, cu tipuri bine individualizate. În scrisori, interesul scriitorului este orientat exclusiv spre viața din afară, ca la orice prozator realist. Geneza scrisorilor este individuală. Ea se colorează diferit de la scriitor la scriitor. Astfel, Scrisorile lui I. Ghica către V. Alecsandri, deși își propun să informeze despre moravuri și tipuri dispărute, se particularizează ca orice creație literară. O trăsătură comună însă le caracterizează: obiectivitatea, discreția povestitorului, pentru că acesta nu este preocupat să se autoanalizeze, ci, rămînînd în penumbră, dă curs evenimentelor pe care le-a trăit și conturează tipurile și moravurile pe care le-a cunoscut. Termenul scrisoare mai denumește și o specie a poeziei lirice, cu elemente satirice în cuprinsul ei, sinonimă cu epistola, gen de poezie cultivat la romani de Horațiu (Epistolae) la francezi de Boileau (Les épitres), în poezia noastră de M. Eminescu (Scrisorile), D. Anghel, Șt. O. Iosif (Caleidoscopul lui A. Mirea).