scrab sm vz scrabă¹

scrab m. Mold. Bot. grâul prepeliței. [Origină necunoscută].

scrab m. (rut. šcrab, cizmă. V. scroambă). Est. O buruĭană scrofulariace numită și cĭormoĭag și grîu prepelițeĭ (melampýrum [arvense, cristatum și nemorosum]). – Se maĭ numește și sorću frate (vest?).

scrabă¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: scrab sm / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) 1 Ciormoiag (Melampyrum cristatum). 2 Ciormoiag (Melampyrum arvense). 3 (Îf scrab) Sor-cu-frate (Melampyrum nemorosum).

SCRABĂ, scrabe, s. f. (De obicei la pl.) Cizme vechi și stricate sau mari și nepotrivite pe picior. V. scroambe. (Atestat în forma șcrabă) Cu straiele largi ponosite, cu șcrabele mari din picioare. LESNEA, A. 78. – Variantă: șcrabă s. f.

ȘCRABĂ s. f. v. scrabă.

scrabă (-be), s. f. – Pantof vechi. – Var. șcrabă, scroa(m)bă. Origine incertă. Ar putea avea legătură cu rut. šcrab (Bogrea, Dacor., IV, 849); mai probabil este o deformare a sl. skrava › sfară, v. aici; în acest caz ar fi o simplă var. a lui sfîrloagă și ar exprima ideea de „obiect în formă de barcă”. Pare cuvînt identic cu scrab(ă), s. f. (condroniu, Melampyrum nemorosum); scradă, s. f. (o anumită plantă); toate sînt cuvinte mold. Der. scrombăi, vb. (Mold., a scîlcia); scredi, vb. refl. (Olt., a se scîlcia); sfriji (var. sfreji), vb. refl. (a se zbîrci, a se usca, a slăbi), probabil în loc de *screzi, de la scradă, pl. scrăzi (după Cihac, II, 342, din sl. chyra „debilitate”; după Scriban, din vrej).

SCRAB s. v. sor-cu-frate.

scrab s. v. SOR-CU-FRATE.

SCRABĂ s. v. ciormoiag, condroniu.

scrabă s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU.

scrab, scrabi, s.m. (reg.) grâul prepeliței (plantă).

scrábă, scrabe, (șcrabă), s.f. (reg.) Cizmă stricată; pantof vechi. – Din ucr. scrab (Bogrea, după DER; MDA); cf. jdd. schkrabes (Țurcanu).

scrabă, scrabe, s.f. – (reg.) Cizmă stricată; pantof vechi (Papahagi, 1925). – Din ucr. scrab (Bogrea, cf. DER; MDA); cf. jdd. schkrabes (Țurcanu).

scrabă, -e, s.f. – Cizmă stricată; pantof vechi (Papahagi 1925). – Din ucr. scrab (MDA); Cf. jdd. schkrabes (Țurcanu).