10 definiții pentru scrâșca

Explicative DEX

scrâșca vi [At: CUV. D. BĂTR. II, 346/8 / V: (înv) ~răș~, scârș~, scărcica, scârcica, (reg) ~riș~ / Pzi: scrâșc / E: s- + crâșca] (Înv) 1-2 A scrâșni (1-2).

scărcica v vz scrâșca

scârcica v vz scrâșca

scârșca v vz scrâșca

scrășca v vz scrâșca

scrișca v vz scrâșca

scîrcicá (a) v. intr. V. scrîșnesc.

Regionalisme / arhaisme

scrâșca, scrâșc, vb. I (înv. și reg.) 1. a scrîșni (din dinți). 2. a pronunța cuvintele printre dinți (cu supărare, cu furie, cu ură); a mormăi, a mârâi, a bombăni.

SCÎRȘCA vb. v. scrîșca.

SCRÎȘCA vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A scrîșni. A: Să îngîmfa cu inimile sale și scrîșca cu dinții spre-ns. AP. 1646, 23v. Arapii aceia scrîșca cu dinții vrînd să mă apuce. VSV 1691, 132v. Îndată au amurțit si s-au mâhnit, unii scîrșcîndu în dinți au ieșit din spătărie. NCL II, 299; cf. PAT. 1685, 16v; VSV 1691, 134r, 137r; VSV 1742, 183v, 184r, 185r. ◊ Fig. Țara scîrșca . . . după atîta răutate ce făcuse. URECHE. C: Și ei, ca un leu, răpitor, asa Scrîșcă eu dinți<i> si-ș gătesc gușa. VCC, 49. Alții scrîșcă în dinți. POGREB., 103v; cf. MISC. SEC. XVII, 1r. ◊ Fig. 7 tuneluri deodată, vor tuna și iadul va scîrșca și toți dracii cu mare frică, să vor înfricoșea. MOL. 1695, 47v. Variante: scîrșca (URECHE; MOL. 1695, 47v; MISC. SEC. XVII, 1r; NCL II, 299; VSV 1742, 183v). Etimologie: pref. s- + crîșca. Vezi și crîșca, scîrșcătură, scrîșcare. Cf. c r î ș c a.

Intrare: scrâșca
scrâșca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărcica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârcica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrășca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrișca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârșca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.