SCOȚIANĂ s. f. (< Scoția + suf. -ean): limbă celtică din grupul gaelic vorbită mai întâi de vechii scoți (care populau inițial vestul și nordul Irlandei, fixându-se apoi în secolele al V-lea – al VI-lea în nordul insulei britanice), apoi de scoțieni, actualii locuitori ai Scoției, Anglia. Majoritatea vorbitorilor scoțieni sunt bilingvi, vorbind și engleza. A evoluat independent de irlandeză timp de secole. A fost atestată în secolul al XVI-lea. În secolul trecut, s-a adunat un bogat material folcloric scoțian, iar spre sfârșitul secolului, s. a devenit obiect de studiu în școli. De câteva decenii este folosită și la emisiunile de radio din Anglia.