3 definiții pentru scordatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORDATÚRĂ s. f. (muz.) acordaj neobișnuit al unui instrument cu coarde, pentru a obține unele efecte de culoare. (< it. scordatura)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scordatúră s. f., pl. scordatúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scordatură, modificare temporară a acordajului (2) obișnuit al unui instrument cu coarde, în scopul obținerii unor efecte de culoare. Practicată deja în sec. 17, cu precădere în execuțiile de laută*, facilitând tehnica. Frecvent se modifică acordajul prin ridicarea coardei extreme (Paganini: Mosesfantaisie, cu sol acordat în si bemol). Prin coborârea coardei o întâlnim în mișcarea a doua a celei de a patra Simfonii de Gustav Mahler (în care, prima vl. cântă cu sol acordat în fa diez). ♦ În muzica pop., s. se practică mai ales la instr. de acomp.

Intrare: scordatură
scordatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scordatu
  • scordatura
plural
  • scordaturi
  • scordaturile
genitiv-dativ singular
  • scordaturi
  • scordaturii
plural
  • scordaturi
  • scordaturilor
vocativ singular
plural