2 definiții pentru scoptură
Explicative DEX
scoptură sf [At: CHEST. V, 116/15 / Pl: ~ri / E: scopt + -ură] (Reg) Brânză de vacă obținută din laptele acru încălzit sau din zerul fiert Si: (reg) scoptătură.
Regionalisme / arhaisme
scoptură, scopturi, s.f. (reg.) brânză de vacă obținută din laptele acru încălzit sau din zerul fiert; scoptătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scoptură
scoptură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||