SCOICÁR (< scoică) s. m. Pasăre de țărm din ordinul caradriiforme, masivă, cu penaj negru pe cap, piept și spate și alb pe burtă, cioc lung roșu-portocaliu, picioare puternice (Haematopus ostralegus). Se hrănește preponderent cu scoici, dar și cu alte viețuitoare acvatice mici; își face cuibul direct pe plaje, mai ales în locurile cu multe cochilii de scoici. Puii sunt nidifugi.