scofâlcitură sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ovâlți~ / Pl: ~ri / E: scofâlci + -tură] 1 (Pop) Cută profundă formată pe fața (sau, rar, pe corpul) persoanelor foarte slabe (în vârstă). 2 (Pfm; dep) Persoană foarte slabă. 3 (Fam) Parte a unei suprafețe cu (adâncituri și) ridicături Si: făgaș, văgăună.