2 intrări

3 definiții

SCODOLÍ vb. v. căuta, cotrobăi, împrăștia, răscoli, răspândi, răzleți, risipi, râcâi, scobi, scormoni, scotoci, scurma, umbla.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scodoli vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. ÎMPRĂȘTIA. RĂSCOLI. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. RÎCÎI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. SCURMA. UMBLA.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

scodoli, scodolesc v. t. (reg.) 1. a căuta, a cotrobăi 2. a împrăștia, a risipi; a răscoli

Intrare: scodoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scodoli
  • scodolire
  • scodolit
  • scodolitu‑
  • scodolind
  • scodolindu‑
singular plural
  • scodolește
  • scodoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scodolesc
(să)
  • scodolesc
  • scodoleam
  • scodolii
  • scodolisem
a II-a (tu)
  • scodolești
(să)
  • scodolești
  • scodoleai
  • scodoliși
  • scodoliseși
a III-a (el, ea)
  • scodolește
(să)
  • scodolească
  • scodolea
  • scodoli
  • scodolise
plural I (noi)
  • scodolim
(să)
  • scodolim
  • scodoleam
  • scodolirăm
  • scodoliserăm
  • scodolisem
a II-a (voi)
  • scodoliți
(să)
  • scodoliți
  • scodoleați
  • scodolirăți
  • scodoliserăți
  • scodoliseți
a III-a (ei, ele)
  • scodolesc
(să)
  • scodolească
  • scodoleau
  • scodoli
  • scodoliseră
Intrare: scodolit
scodolit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scodolit
  • scodolitul
  • scodolitu‑
  • scodoli
  • scodolita
plural
  • scodoliți
  • scodoliții
  • scodolite
  • scodolitele
genitiv-dativ singular
  • scodolit
  • scodolitului
  • scodolite
  • scodolitei
plural
  • scodoliți
  • scodoliților
  • scodolite
  • scodolitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)