SCIAFÍL, -Ă (gr. skia „umbră”; phileo „iubitor de”) adj. (Plantă) adaptată la un grad scăzut de iluminare, care nu suportă insolația puternică, trăind de obicei în parterul pădurilor sau pe stâncării umbrite, de exemplu unele specii de ferigă sau de mușchi. (Plantă) de umbră.