SCHIVERNISEALĂ s.f. (Mold.) Administrare. I-au luat toți [galbenii] și nemic n-au lăsat mănăstirii de schivernisală. NECULCE. ♦ Judecată, chibzuință. Nu bună socoteală în schivernisala ta pui, ce numai celi ce mergu spre rău gîndești. CD 1770. 13^r. Etimologie: pref. s- + chiverniseală. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schivernisi. Cf. c h i t e a l ă, c h i t i r e, c h i t i t², c h i t i t u r ă, c h i v e r n i s e a l ă (1), c h i v e r n i s i r e (1), s ă m ă l u i n ț ă, s ă m ă l u i r e (2).