Definiția cu ID-ul 507650:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
schingi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir).