SCHAFFHAUSEN [ʃa:fháuzən] 1. (Cascada Rinului, în germ. RHEINFALL), cascadă pe Rin, în apropiere de orașul S.; 20 m înălțime; 115 m lățime. 2. Oraș în N Elveției, centrul ad-tiv al cantonului cu același nume, situat pe dr. fl. Rin, în apropierea cascadei omonime, la 37 km N de Zürich; 33,7 mii loc. (2003). Nod feroviar. Hidrocentrală. Ind. metalurgiei neferoase (aluminiu), a constr. de vagoane de c. f. și de aparate de precizie, de prelucr. a lemnului, hârtiei, textilă (țesături; filatură de lână) și alim. Vestit centru tradițional la producției de ceasuri. Muzeu de artă aplicată. Turism. Monumente: castel fortificat (1564-1585); mănăstirea benedictină Toți Sfinții, în stil romanic, fundată în c. 1049 de contele Eberhard III; catedrală (1103), cu clopot instalat în 1486 – clopot care l-a inspirat pe Fr. Schiller să scrie faimosul poem „Das Lied von der Glocke”; biserică de parohie (1460-1517); Primăriile veche (1382-1412) și nouă (1617). S. a devenit oraș liber între 1190 și 1218 și a fost sub dominație habsburgică în perioada 1330-1415. 3. Canton în N Elveției; 298 km²; 73,9 mii loc. (2003). Centrul ad-tiv: Schaffhausen. Hidroenergie. Ind. metalurgiei neferoase, chimică, a constr. de mașini, cimentului, sticlăriei, hârtiei, pielăriei, textilă și alim. (conserve, bere). Producție de ceasuri. Viticultură; pomicultură. Creșterea bovinelor.