SCARANDIVI vb. (Mold., ȚR) A-i fi scîrbă, a se îngrețoșa. A: Cum nu ți-i rușine a chema de carele înainte te-ai scarîndivit? VARLAAM. Și pentru aceastea nemică nicicum să scărăndăviia. CD 1698, 16^r. B: De nește frîmseți ca acestea se scarandivește. CAZANIE (1642). Voiu pune sfatul mieu întru voi si nu să va sc<ă>răndăvi sufletul mieu de voi. P, 8^v: cf. ST. LEX., 300: LEX., 46^v. Variante: scarîndivi (VARLAAM), scărăndăvi (CD 1698, 16^r; P, 8^v. Etimologie: sl. skarędovati sę. Vezi si scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăviturâ, scărăndăvos.